Cum îi șade bine unui newsletter, e firesc să începem cu începutul. Adică, cu mine și călătoriile :)

Totul a pornit de la primul meu pașaport, prima viză și primul zbor – călătoria la Budapesta. Povestesc atât de des despre asta, încât am impresia că toată lumea deja știe istoria! La fiecare interviu apare inevitabil întrebarea: de unde vine pasiunea pentru călătorii?

Ei bine, Budapesta m-a cucerit din prima clipă – cu frumusețea ei, străzile elegante, podurile peste Dunăre. Așa, hoinărind fascinată prin oraș, m-am „infectat” cu virusul călătoriei și, de atunci, nu m-a mai lăsat.

Am călătorit prin multe țări, și nu, nu am ca scop să bifez toate locurile de pe acest pământ. Sunt multe locuri în lume în care mă întorc iar și iar. Am fost pe 5 continente. Asia mă fascinează în mod special – uneori simt că, într-o altă viață, am trăit acolo; altfel nu-mi explic de ce mă simt atât de acasă.

Odată am avut o călătorie memorabilă în Asia, am stat o lună și am trecut prin 5 țări, fiecare cu oameni și culturi diferite. În Malaezia, am fost jefuită chiar în plină zi, pe o stradă din fața celei mai mari moschei din Kuala Lumpur. M-am speriat? Da, dar a fost doar un moment – dorul de călătorii nu avea să dispară atât de ușor!

Am călătorit mult timp singură și am învățat o mulțime de lecții, am cunoscut oameni incredibil de interesanți, iar unii dintre ei chiar mi-au schimbat cursul vieții.

Îmi amintesc că eram în Chicago, după un zbor lung din Argentina. Aveam de așteptat în aeroport vreo 10 ore, dar pentru mine nu există ideea de a sta cuminte, savurând un cappuccino și privind avioanele. Așa că mi-am luat geanta de mână și am pornit să explorez orașul.

Când am vrut să cumpăr un bilet de metrou de la aeroport, aparatul nu accepta bancnote mai mari de 20 USD, iar cardul moldovenesc nu-l recunoștea... Așa că am început să caut pe cineva care să-mi schimbe banii. Americanii nu prea umblă cu cash, dar, într-un final, am întâlnit un om care nu doar că mi-a cumpărat biletul de metrou cu cardul lui, ci, ca bonus, mi-a arătat și orașul lui de suflet – Chicago.

În Kuala Lumpur, într-un autobuz de noapte (mergeam de la aeroport spre hotel), am cunoscut un băiat din Rusia. Apoi am descoperit că era născut în aceeași zi și același an ca mine. Era un om cu un echilibru interior rar întâlnit. Lăsase un job într-o multinațională, plecase în India timp de un an, unde studiase hinduismul și budismul, explorând țara dintr-un capăt în altul. Dormise prin temple, case de oaspeți modeste, chiar și în colibe alături de vaci. După India, s-a mutat în China, la poalele munților Tibet, pentru a studia limba chineză, iar mai târziu a urmat o nouă facultate în Hong Kong. Când am vorbit ultima oară, era în Rusia, dar mi-a mărturisit că abia așteaptă să revină în Asia.

Traducere (pentru frați): ”Sunt absolut convins că mi-am găsit a doua casă, nu neapărat în China, ci în toată Asia. Cred că, odată ce prinzi atmosfera și sensul Asiei, acesta devine un moment-cheie în viață – și de-atunci trăiești cu el, altfel pur și simplu nu mai poți.”

O persoană de o înțelepciune rară.

Și iată, tot călătorind singură, primeam multe mesaje de la oameni care-mi cereau sfaturi, recomandări despre călătorii, bilete de avion, destinații… Unele fete chiar îmi scriau că ar veni cu mine, dacă aș vrea să mai iau pe cineva cu mine.

Nici prin gând nu-mi trecea să organizez ceva… Îmi plăcea să călătoresc și să explorez după propriile reguli. Dar cum mesajele erau din ce în ce mai multe, am hotărât să creez platforma „Letmeflygirls”, unde fetele să-și împărtășească experiențele de călătorie, sfaturile, ideile... și tot atunci mi-a venit ideea că ar fi frumos să organizez o călătorie de grup (nici nu mă așteptam să se întâmple la doar o lună după ce am creat platforma).

Prima călătorie a fost pe insulele Azore, în mijlocul Atlanticului, alături de 13 fete din Moldova, care locuiau însă în țări diferite și pe care nu le cunoscusem niciodată în realitate. În 24 de ore, grupul era complet. A fost o călătorie fantastică – unele fete au legat prietenii frumoase și călătoresc împreună sau se vizitează, iar altele și-au găsit curajul de a explora singure lumea.

Acesta este și scopul meu: să arăt oamenilor cât de simplu și frumos e să călătorești și să-i încurajez să o facă pe cont propriu.

Știu că pare complicat; oamenii au temeri, întrebări, ezitări. Dar îi încurajez mereu să încerce. Primesc atât de multe mesaje, mai ales de la fete care vor să călătorească singure, și întotdeauna le spun să o facă! Este o experiență extraordinară. E o călătorie spre un „tu” nou. Este cel mai mare dar pe care ți-l poți oferi.